Tâlcuiri la Filocalie vol. III - Sfântul Isihie. Cuvânt despre trezvie

"Dumnezeu ne-a dat mintea nu pentru cele la care noi o folosim, ci pentru lucrarea ei ascunsa. Mintea are propria ei lucrare, care este urmarirea cu priveghere a lui Dumnezeu, atentia pentru a nu se imprastia, pentru a nu fi cucerita si innegrita de ganduri; este trezvia, vederea lui Dumnezeu. " Arhimandrit Emilianos Simonopetritul Volumul de fata constituie o continuare si, intr-un fel, o completare a talcuirilor pe care Gheronda Emilianos le-a facut Cuvintelor ascetice ale lui Avva Isaia. Catehezele asupra Sfantului Isihie au fost tinute intre anii 1985- 1986, la Manastirea Simonos Petras si la metocul ei din Ormylia. Scopul este acelasi, cuvantul Parintelui urmarind sa indemne sufletele catre luptele cele duhovnicesti, sa le calauzeasca si sa le impartaseasca cugetul Sfintilor Parinti, duhul monahal, atat in viata obsteasca a fratiei, cat si in viata personala a monahilor, pentru a-i pregati pentru intalnirea mistica cu Domnul Care vine. Am putea spune ca, in timp ce textul lui Avva Isaia privea latura practica a vietii, in toata intinderea ei, si mai cu seama legaturile sociale ale monahilor in sanul unei chinovii, Avva Isihie, in cele 203 capete ale sale, scrie aproape exclusiv pe tema trezviei. Aceste capete reflecta, precum fetele unui diamant, toate laturile acestei lucrari filocalice fundamentale, care acopera intreaga lupta duhovniceasca a monahului care-l cauta pe Hristos prin rugaciune. Gheronda Emilianos s-a ingrijit sa talcuiasca toate aceste mici capete, care adesea repeta aproape aceleasi intelesuri, deaorece si-a dat seama ca ele formeaza centrul vietii monahale, lucrul cel mai important al monahului care-l face vrednic inaintea lui Dumnezeu. Fiecare monah, pusnic sau chinovit, este chemat sa cultive trezvia ca raspuns la chemarea lui Dumnezeu. Dupa cum se spune la inceputul cartii, trezvia este "urmarirea cuiva", adica a Mantuitorului Hristos , a carui prezenta o simtim, dar pe Care nu-L vedem, deoarece vederea noastra este intunecata de patimi si de betia cugetului trupesc si lumesc. Asadar, toata arta ascezei consta in faptul ca monahul "sa asculte" pasii lui Hristos Care vine.