Amintiri despre Bătrânul Porfirie 

Traducere din limba greaca de: CRISTINA BACANU

Despre Bunicutul nostru, caci asa îi spuneam Parintelui Porfirie cei mai multi dintre fiii sai duhovnicesti, cu mare greutate voi putea scrie câteva rânduri eu, nepriceputul. Totusi o voi face doar pentru a va linisti cugetul si pentru a raspunde iubirii voastre. Voi asculta cuvintele Domnului nostru, care spun ca El i-a facut minunati pe sfintii Sai si ca este El Însusi Minunat întru sfintii Sai.
Desi nu sînt teolog si nici nu sînt daruit cu talent literar, nefiind filolog sau literat si, prin urmare, necunoscând sensurile si formele trebuincioase unei asemenea lucrari, ma voi stradui sa povestesc ce stiu despre Parintele Porfirie, mânat de dragostea mea pentru sfintia sa, scriind acestea pentru slava Preasfintei Treimi.
Prima oara am auzit vorbindu-se despre Parintele Porfirie într-o zi pe când sedeam la o masa, în curtea unei gospodarii din satul Mazi, din regiunea Lokrida, vorbind cu câtiva consateni de-ai mei.
Dumnezeu a aratat ca Parintele Porfirie a fost un sfânt. El a aratat primul si abia apoi noi, ceilalti, care am trait sau am auzit despre minunile sale. Domnul l-a facut sfânt si în curând va fi recunoscut ca sfânt chiar de Biserica, daca nu pentru alte virtuti, macar pentru fierbintea sa iubire pentru Dumnezeu, pentru credinta sa neclintita si pentru desavârsita smerenie înaintea Sa, dovedite printr-o deplina ascultare. Adesea parintele îmi spunea: „Ascultarea, fiule, este adevarata smerenie".
Eu, ca fiu duhovnicesc al Parintelui Porfirie, chiar de la început, de când am aflat unele întâmplari legate de sfintia sa, dar chiar si mai apoi, când am venit la Atena ca sa dau examen la Aviatie, si toata viata mea, pâna în ultimile zile ale parintelui, când a plecat la Muntele Athos, locul pe care îl orânduise pentru obstescul sau sfârsit, am încercat mereu sa aflu alaturi de sfintia sa cât mai mult si sa îi urmez exemplul. (Autorul)