Despre păcat şi urmările sale. Cuvinte la Postul Mare despre moarte

Dragi cititori, cine este vrăjmaşul nostru cel dintâi şi cel de pe urmă, cel mai rău şi cel mai viclean? Păcatul. Acesta este vrăjmaşul cel dintâi, fiindcă cine ne-a lipsit de chipul lui Dumnezeu? Cine ne-a izgonit din Raiul desfătării? Cine ne-a aşezat pe acest pământ al plângerii şi al tristeţii? Păcatul. Acesta este şi vrăjmaşul cel de pe urmă, fiindcă cine îi va îndepărta pe păcătoşi de la faţa lui Dumnezeu pentru totdeauna? Cine îi va acoperi de ruşine şi de blestem în faţa întregii lumi? Cine îi va arunca definitiv în iad, în mâinile diavolului şi ale îngerilor săi, pentru veşnicele munci? Păcatul. Acest vrăjmaş este înfricoşător, fiindcă ne pierde sufletul şi trupul, ne întunecă mintea, ne subjugă inima, ne supune bolilor, ne dă morţii şi putreziciunii. Văzând această cruzime şi viclenie a vrăjmaşului nostru, păcatul, ar trebui să ne sârguim să fim cu deosebită luare aminte împotriva lui, să luăm din timp toate măsurile împotriva loviturilor şi vicleniilor lui; lupta cu orice fel de păcat trebuie să devină nevoința necontenită şi cea mai însemnată a vieţii noastre; toată priceperea şi puterea noastră, toate mijloacele şi ostenelile fireşti sau darurile să le întrebuinţăm pentru a birui păcatul sau, cel puţin, pentru a ne feri de el.