Această cărticică povesteşte viaţa marii şi Sfintei Muceniţe Tecla. Este lucrarea egumenei Mănăstirii Sfântul Efrem Sirul, maica Ecaterina. Această egumenă, maica Ecaterina, a cutezat cu duh bărbătesc să străbată marea şi să vină în Siria şi Liban, urmând paşii marilor Sfinţi vechi şi noi din ţinuturile noastre, ai Sfântului Efrem Sirul şi ai muceniței Tecla, după cum „orice cărturar cu învăţătură despre Împărăţia cerurilor... scoate din vistieria sa noi şi vechi” (Matei 13, 52). Cum se menţine omul viu în veci? Există multe legende, dar unul este adevărul: Hristos, singurul Care rămâne viu în veci. Cel care trăieşte cu El şi-L cunoaşte, acela va gusta din viaţa veşnică. Apostolul Pavel este o pildă vie care răcoreşte inima şi mintea. Sfânta Tecla, ucenica lui, întâia muceniţă şi întocmai cu Apostolii, L-a urmat pe Hristos până la sfârşit. Şi în felul acesta a devenit nemuritoare. Astăzi, cel ce vizitează mănăstirea ei de lângă muntele Kalamon simte cu adevărat prezenţa sa vie. Cum a trăit două mii de ani în adâncul conştiinţei edincioşilor? Nu mă întreba, ci „vino şi vezi”. Vei vedea mulţimea credincioșilor care vin să se închine în acest ţinut, în care cea dintâi care s-a nevoit a fost Sfânta, după cum ne spune Tradiţia ortodoxă. Cum s-a despicat muntele când Sfânta Muceniţă a scăpat de oamenii nelegiuiţi? Nu căuta să afli cum s-a întâmplat, ci „vino şi vezi” marea minune. Vezi mâna puternică a lui Dumnezeu, care a despicat muntele ca pe o prăjitură. Te vei întreba, nu cumva există şi în zilele noastre acest Dumnezeu? Arhimandritul Efrem, Egumenul Mănăstirii Arhanghelilor din Liban, 26 martie 2000 *** Această mare muceniţă, biruitoarea cea bună şi purtătoarea de Dumnezeu Tecla, a săvârşit minuni multe şi variate: „şi foametea a oprit-o, şi ciuma a depărtat-o, şi cetăţi a izbăvit, şi case a păzit, din naufragii i-a scăpat pe oameni, pe cei damblagiţi i-a făcut să umble, ochii celor orbi i-a deschis, boli de toate felurile a vindecat”, şi după împrejurări spre cererea fiecăruia a alergat şi le-a dăruit din belşug pe cele bune, pe cele înţelepte şi de folos sufletelor lor, ca o călăuzitoare adevărată şi o ajutătoare harnică. Lăudăm, mulţumim şi Îl slăvim pe Preabunul Dumnezeu, Căruia îi datorăm pelerinajul pe care l-am făcut în patria ocrotitorului mănăstirii noastre, Sfântul Purtător de Dumnezeu Părinte al nostru Efrem Sirul, călăuzind paşii noştri în Siria şi îndeosebi în Selevkia, unde păzitoarea fecioriei, fiica dăruită de Dumnezeu, poama cea bună, cea întocmai cu Apostolii, întâia-muceniţă şi făcătoarea de minuni Tecla, a vlăstărit în primii ani creştini. Egumena, Monahia Ecaterina