În spatele oglinzii 

... ceea ce năzuie mereu Octavian Lecca să descrie, explice şi mai ales, să interpreteze, este drumul plin de obstacole, presărat de dramele vieţuirii, atât în filogeneza, cât şi în ontogeneza fiecărui destin uman pe Pământ. Cum oglindim ăn noi şi cum ne recunoaştem sau nu în această lume, iată începutul şi sfârşitul oricărei comprehensiuni asupra sorţii individuale. Octavian Lecca nu ezită, în acest contezt, să invoce un adevăr de primă instanţă al etologiei: "oglinda în care ne privim pentru prima oară este cea mai importantă". De aici, semnificaţia maximală acordată lui "cum începem ceva". Iar cum începem, depinde de cum ne adaptăm în ordine bilologică şi socială dar, mai ales depinde de "cum gândim dintru început".

Vasile Morar