Oameni de unică folosință 

Cartea pe care o ai în mână spune o poveste adevărată. Ea se întâmplă la nivel de masă în Occident şi face déjà parte şi din viaţa noastră, a românilor. Autoarea a plasat acţiunea într-o ţară mult mai dezvoltată, tocmai pentru a ilustra mai bine că bunăstarea nu garantează fericirea. Dragostea nu poate fi cumpărată, iar fără ea viaţa îşi pierde vigoarea şi noima.

Această carte este filmul unei vieţi obişnuite, derulat fotogramă cu fotogramă de mâna unui artist inspirat. Ar putea fi filmul vieţii oricui. Este o dramă cu un potenţial optimist. Dacă ne va emoţiona, avem şansa unui declic interior salvator. Acesta este şi dezideratul nostru.

Un roman grafic e un act de curaj în România, unde nu are nici o istorie, nici o mare căutare. Iar a propune un astfel de subiect, atât de profund şi de dramatic, unei lumi marcată de consumism şi de superficialitate, creşte riscul unei recepţii modeste. Dar ne-am asumat această frumoasă nebunie, căci scopul e nobil şi lucrarea Elenei Ciolacu una excepţională. Şi vom face din cartea pe care o ţineţi în mână portdrapelul unei campanii de conştientizare a unui adevăr simplu: îndepărtarea de părinţii şi bunicii noştri înseamnă înstrăinarea de noi înşine. Fără dragostea lor, lumea ameninţă să îngheţe. Definitiv!

Bătrânii noştri nu sunt de unică folosinţă. Sunt oameni. Pentru totdeauna. Să fim şi noi! Să ne luăm răgaz pentru iubire.