Sfântul Siluan Athonitul. Viața și Paraclisul

Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici
Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie
modestă de ţărani ruşi, alcătuită
– pe lângă părinţi – din cinci băieţi şi
două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin
de adâncă credinţă, blândeţe şi de multă
înţelepciune, îi este primul model în
viaţa sa lăuntrică.
Încă de mic copil, Simeon şi-a pus în
gând – avea doar patru ani – ca atunci
„când va fi mare să caute pe Dumnezeu
în tot pământul”. Auzind mai apoi
de viaţa sfântă şi minunile săvârşite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan)
tânărul Simeon şi-a dat seama
că „dacă există Sfinţi, înseamnă că
Dumnezeu e cu noi şi n-am nevoie să
străbat tot pământul să-L găsesc”.
De îndată ce şi-a dat seama că a găsit
credinţa – împlinise 19 ani – Simeon,
înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu,
simte o prefacere interioară şi atracţia
pentru viaţa monahală. Tatăl său este
însă categoric: „Fă-ţi mai întâi serviciul
militar, apoi eşti liber să te duci”.
Această stare excepţională a durat
trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul
Simeon, viguros şi chipeş, începe să
ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineri
de vârsta lui; o viaţă departe de sfinţenia
fiorului divin care îl cercetase.
Dotat cu o fire robustă şi cu excepţională
forţă fizică, trece prin multe
ispite ale tinereţii; într-o zi loveşte pe
un flăcău din sat atât de puternic, încât
acesta de-abia rămâne în viaţă. În vâltoarea acestei vieţi de păcat,
prima chemare la viaţa monahală începe
să se stingă. Într-o zi, însă, este
trezit dintr-un coşmar de glasul blând
al Maicii Domnului, care înrâurează
sufletul său tulburat. Până la sfârşitul
vieţii, Cuviosul Siluan i-a mulţumit
Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit
să-l ridice din căderea sa