"Ceea ce am admirat mai mult la el era însă puterea de a face el însuși ceea ce îi ăndemna pe alții (...)
De obicei, ceilalți mari îndrumători ai oamenilor își consumă toată energia lor în munca de a descoperi și de a vesti adevărul, fără a le mai ajunge nimic pentru a-l și trăi ei înșiși cu fapta.
Dar la Părintele Iosif, și puterea trăirii rămâne tot întreagă și mare. Aceasta se vede din faptul că nici unuii din contemporanii și urmașii săi n-a mai putut realiza o trăire atât de înaltă și de limpede a ideilor sale așa ca el.
Pe când la alți înaintași, abia urmașii lor au fost la înalțimea ideilor enunțate de ei - la el a fost altfel. El a fost nespus mai mare ca toți și va continua să fie mereu așa în realizarea ideilor pe care le-a lăsat. Astfel că el ne va putea fi totdeauna o pildă și un model fiecăruia dintre noi până la sfârșit."
Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 3