Seara se lăsa încet peste sat. Luminile se stingeau pe rând. Doar la casa lui Alexandru şi a Anei lumina mai era aprinsă:
-Dragii tatei, haideţi cu toţii la icoana Mântuitorului şi a Măicuţei Domnului, să ne rugăm pentru Constantin.
Pe rând, Maria, Vasile, Gheorghe şi Porfira s-au aşezat la rugăciune:
-Doamne, ai grijă de fratele nostru Constantin şi fă-l sănătos. Amin!
-Acum e vremea să vă culcaţi, dragii mamei.
-Mamă, se va afce bine? întreabă timid Gheorghe
-Cu mila lui Dumnezeu, aşa nădăjduim...