Deoarece în zilele noastre cu foarte mare greutate poți găsi între pământeni pe cineva care să-ți fie sprijin în căutarea Adevărului, Dumnezeu se face întâmpinare omului prin Sfinții Săi. De cele mai multe ori, acești Sfinți lucrează în desăvârșită tăcere, faptele lor minunate fiind cuvinte îndestulătoare ale dragostei dumnezeiești. Unul dintre Sfinții pe care Domnul Hristos i-a rânduit să ne slujească pe noi, cei de la sfârșitul veacurilor, este Sfântul Efrem cel Nou. Cu sfintele moaște tăinuite în pământ vreme de mai bine de cinci veacuri și primind chemarea Preasfintei Treimi, Sfântul Efrem a dorit să fie descoperit lumii pământene, unind rugăciunile sale pentru noi cu suspinul Duhului Sfânt pentru întreaga făptură. Dragostea sa desăvârșită cuprinde și tămăduiește nenumărați oameni, înnoindu-i sufletește prin credință și, adeseori, dăruindu-le și sănătatea trupului. El nu s-a făcut cunoscut prin canale mediatice, ci prin smeritele mărturii ale celor ajutați de el, ale căror cuvinte au împânzit lumea, asemenea unor semințe roditoare de lumină. Cel care își îndreaptă privirea minții către Sfântul Efrem va întâlni în chip tainic și nevăzut surâsul său dumnezeiesc, străluminat dintru slava Învierii Domnului Hristos. Acest zâmbet biruitor a umplut și umple de bucurie, nădejde și credință sufletele a mii și mii de oameni, căci inima Sfântului Efrem s-a făcut atât de încăpătoare, încât poate îmbrățișa cu dragoste desăvârșită întreaga fire omenească, dăruind tuturor hrana cea făcătoare de viață a harului dumnezeiesc.