Sfânta Marina din Andros

Viața Sfintei Marina, scrisă de soldatul Teotim, cel care i-a adus hrană cât timp sfânta a fost în închisoare, se păstrează în mai multe manuscrise, dintre care cele mai vechi provin din secolul al IX-lea. Personalități bisericești precum Cuviosul Neofit și Patriarhul Constantinopolului Grigorie Cipriotul au scris encomioane și cuvinte de cinstire despre Sfânta Muceniţă Marina, în care laudă viața și personalitatea ei. Potrivit datelor pe care le avem, Marina din Antiohia Pisidiei era fiica preotului idolatru Edesie. Ea a rămas orfană de mamă, iar tatăl ei a încredințat-o spre creștere unei doici creștine. Pentru că a refuzat să se căsătorească cu eparhul Olivrie și să jertfească idolilor, Marina a fost supusă la multe cazne mucenicești, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul. În Răsărit, pomenirea ei se cinstește pe 17 iulie. Sfânta Marina este de asemenea una dintre cele mai populare chipuri ale iconografiei bizantine, fiind adesea cuprinsă în programul iconografic al bisericilor bizantine, fie ca portret iconografic izolat, fie în icoane independente care înfățișează lupta ei cu Belzebul. Tropar, glas 5 Cu Cuvântul logodindu-te, Marina slăvită, ai lepădat toată legătura celor pământeşti, şi luminat te-ai luptat ca o fecioară frumoasă; căci pe vrăjmaşul cel nevăzut l-ai călcat cu tărie când ţi s-a arătat, Purtătoareo de biruinţă. Şi acum izvorăşti lumii darurile tămăduirilor. Condac, glas 3 Cu frumuseţile fecioriei fiind împodobită, fecioară, cu cununi nestricăcioase te-ai încununat, Marina; iar cu sângiuirile muceniciei fiind împurpurată, cu minunile tămăduirilor te-ai luminat, și din mâna Ziditorului ai primit, Muceniţă, răsplata biruinței.