Cartea cuprinde o parte din corespondența părintelui rus Selafiil, ucenic al Sfântului Luca al Crimeei și nevoitor în părțile Tomskului, Siberia, cu ucenicii săi din România: Piotr și părintele Filaret. Scrisorile părintelui Selafiil sunt unice mai cu seamă prin dragostea dreasă cu sare cu care-și îndeamnă ucenicii spre pregătirea duhovnicească cea de suflet mântuitoare și prin duhul profetic îngemănat cu o blândețe părintească rară.
”Vremurile sunt pe sfârșite, copile drag. Ziua lumii acesteia își va cunoaște apusul său. Orologiul va bate de ora douăsprezece și trâmbițele vor suna. Va veni apoi o altă zi, mai luminoasă, neînserată, fără de apus. Dar înainte de aceasta mai trebuie să se întâmple multe grozăvii, mai cu seamă războiul, copile, războiul. Crede-mă, nu te mint, nici nu exagerez.”
„Înger din cer de ar veni, şi mai mult decât atât, legiuni de îngeri de ar trimite Domnul să vestească voia Lui şi să îndemne la pocăinţă, dacă omul voieşte a-şi astupa urechile, astupate vor fi acestea şi nimic nu vor folosi nici sfatul, nici implorarea, nici vorba bună.”
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.