Rugăciunea - piatra de încercare a tuturor lucrurilor

Eu ii previn pe cei carora le dau in grija sa zica „rugaciunea lui Iisus”, ca cel dintai lucru ce se intampla cu un om care incepe sa se ocupe de sufletul sau este ca isi descopera mizeria din suflet. Se dezlantuie niste furtuni de gand, care nu se intampla decat atunci cand scormonesti la ele... Omul se sperie de gandurile care ii vin si se lasa de rugaciune. Eu nu m-am speriat. Nu pentru ca n-am avut mizerie in suflet. Am avut. Dar m-am rugat in continuare si asa mi s-a limpezit sufletul, cu vremea.
        Acesta este primul rezultat din preocuparea aceasta launtrica: ca te cunosti pe tine insuti, ca-ti cunosti partea negativa, mizeria din suflet, si ca te poti lupta cu gandurile care vor sa se instapaneasca in tine. Sa stiti ca lupta aceasta de gand este o chestiune esentiala si in isihasm si in viata crestina in general. Fara angajarea aceasta nu exista imbunatatire reala. Pana la urma Dumnezeu ne ajuta si ne limpezeste, pentru ca noi tinem seama de Dumnezeu.
        Un alt rezultat pe care l-am avut a fost o bucurie atat de mare ca n-o pot spune. Cateodata ma gandeam: Oare n-o sa mi se intample ceva? Oare n-o sa mor de bucurie, de cata bucurie aveam din rugaciune?
        stim un singur lucru foarte important si anume ca prin metoda aceasta de angajare ni se limpezeste mintea, ajungem la linistea sufleteasca, ajungem sa facem fata usor tuturor greutatilor din lumea aceasta, cate ne vin in fata.