Provocările străzii 

La a doua Înviere, citim că ucenicii erau strânși în foișor, de frica iudeilor. Și un pic de frica Șefului Celui Înviat. Aflaseră că a înviat Șeful, pe Care-L trădaseră. Mintea omenească ce zice: "L-am trădat pe Șeful! Ne trage o mamă de bătaie!..." Să nu vă închipuiți că șefii lor erau altfel decât șefii noștri! Și cum stăteau ei supărați, Hristos intră prin ușile încuiate și spune: "Pace vouă!" Ăia, blocați! Nu le taie din salariu, nu-i dă afară, nu-i concediază, nu-i ceartă, nu trimite trăsnete! Vine Mântuitorul și spune: "Vă dau pacea Mea, care nu e totuna cu pacea voastră." Ce fel de pace le dă Hristos? Pacea iubirii iertătoare, iubirii care iartă! Hristos este iubirea care iartă! Nu e iubirea care însiropează lumea! Nu e iubirea telenovelistică.
Ei bine, Acest Iisus Hristos este începutul iertării noastre față de noi înșine! El e iubirea iertătoare. Adică prin El dobândim puterea să ne iertăm pe noi înșine!

Pr. Constantin Necula