Apărută în 1910, la București, și alcătuită din articole publicate în Sămănătorul, cartea Naționalism sau Democrație este o elocventă mărturie a talentului publicistic și a crezului politic ale uneia din cele mai complexe și paradoxale personalități ale spiritului românesc din toate timpurile.
Poate niciun alt termen al teoriei și practicii politice n-a suferit o evoluție mai contradictorie, trecând de la conotații extrem pozitive la unele extrem negative, decât cel care apare pe primul loc în titlul cărții lui Popovici ̶ cuvântul „naționalism”. E suficient să ne amintim că pentru conștiința publică actuală naționalismul este un tipic „idol al peșterii”, sinonim cu „etnocentrism”, cu xenofobie și cu alte curente ideologice „retrograde”, care de-a lungul secolului XX au generat cele două războaie mondiale, diversele campanii de purificare etnică, iar în prezent, pe continentul nostru, s-ar opune progresului de neoprit al ideii supra-naționale europene și al organismului ei politic...
Tot niște „doctrinari lipsiți de cea mai elementară pricepere politică” sunt pentru Popovici și adepții democrației, care, susține el, se inspiră din mitul democrației ateniene, dar „păreau a uita cu desăvârșire că în acea «democrație» se găseau câte zece sclavi la un cetățean”. Pentru mentalitatea noastră actuală, a oamenilor trecuți prin experiența istorică a totalitarismului, democrația este garanția libertății individuale, a statului de drept și a „normalității” în sens larg, opusul ei fiind sistemul dictatorial, adică partidul unic, alegerile trucate, represiunea pe scară mare, îndoctrinarea ideologică, monopolul asupra mijloacelor de producție și intervenția brutală a statului în viața privată.
Informatii conformitate produs