Gândirea socială a Bisericii 

La peste zece ani de la căderea comunismului, societatea şi Bisericile din România, intrate deja într un nou mileniu creştin, evoluează în interiorul unei strategii dominate de exigenţele integrării europene şi euroatlantice. Lunga paranteză roşie din trecutul imediat şi ambiguităţile unei tranziţii prelungite fac ca, paradoxal, după decenii de regim socialist, românii să nu aibă o viziune socială clară despre noul tip de societate şi de comunitate religioasă şi despre interacţiunile dintre acestea, viziune cerută de timpul prezent şi de noua realitate la care doresc să participe. În orizontul generos deschis celui de al III lea mileniu creştin de momentul simbolic pentru reconcilierea dintre Răsăritul şi Occidentul creştin reprezentat de prima vizită a Papei Ioan Paul II într o ţară ortodoxă în mai 1999, volumul de faţă strânge la un loc, într un spaţiu interdisciplinar şi ecumenic, teologi şi economişti, filozofi şi eseişti, clerici şi laici, ortodocşi şi catolici, animaţi de răspunderea comună ce le revine faţă de Evanghelie şi istorie, faţă de Biserică şi societate, faţă de Revelaţie şi raţiune într o Europă care evoluează rapid spre uniune şi integrare federală în cadrul unei umanităţi tot mai globalizate. Reuniţi într un consiliu de înţelepţi creştini, ei oferă Bisericilor şi societăţii româneşti, episcopilor, preoţilor, teologilor, tuturor specialiştilor interesaţi şi creştinilor din toate confesiunile — angajate solemn prin Declaraţia comună din mai 2000 în susţinerea eforturilor de integrare europeană şi euroatlantică ale României — un instrument de lucru indispensabil pentru analiză şi reflecţie, pentru studiu şi dezbatere, dar şi pentru prospectare şi acţiune pozitivă responsabilă privind viitorul societăţii şi al creştinismului în noua lume plină de şanse, dar şi de riscuri, în care a păşit şi România după Decembrie 1989. Premieră absolută în cultura teologică şi politică românească, volumul de faţă grupează studii şi eseuri de gândire socială a Bisericii — fundamente, documente, analize, perspective — care se vor tot atâtea incitări la reflecţie şi responsabilitate.