Autor:
Antonie de Suroj, mitrop.
Trebuie ca rugăciunea să cuprindă tot ceea ce reprezintă viața noastră. Și dimineața când ne trezim, stând înaintea lui Dumnezeu, I ne-am putea adresa astfel: „Doamne, Îți mulțumesc că sunt încă în viață, că m‑am deșteptat din somn ca și cum m-ai ridicat din moarte, trezindu-mă din nou la viață. Mă așteaptă o nouă zi, o zi ce n-a mai fost, care înseamnă înnoire, care se întinde la picioarele mele ca o nemărginită câmpie înzăpezită. Ajută‑mă să pășesc în așa fel încât să nu prihănesc cu nimic albul ei nepătat. Binecuvântează‑mă și binecuvântează această zi!” Apoi întâmpină această zi asemenea unui sol al lui Dumnezeu. Înfruntă fiecare situație, întâmpină pe fiecare om ca și cum menirea lor este cea de a dovedi că eşti creștin. Și să nu‑ți închipui că doar situațiile bune, sfinte și binecuvântate sunt de la Dumnezeu. De fapt, până și cele mai grele situații și cei mai răi oameni pe care‑i întâlnești sunt daruri de la Dumnezeu: ești creștin, și Domnul Dumnezeu te pune în astfel de situații pline de tensiuni otrăvitoare, de temeri, de dureri, de ură, ca să aduci cu tine pacea, iubirea și adevărul lui Dumnezeu, însăși prezența lui Dumnezeu. Mitropolitul Antonie