Icoana, chipul nevăzutului. Elemente de teologie, estetică și tehnică 

Icoana reprezintă în esența sa o artă religioasă, dar formu­la în sine este, poate, nesatisfăcătoare: se cade să vorbim de o artă teologi­că. Apărută la începutul creștinismului, în secolele de persecuție, îm­bo­gățită prin anevoioasa cer­cetare dogmatică a Sinoadelor, purificată prin în­cercările generate de iconoclasm, icoana face parte din marele curent al Tradiției, din însăși viața lăuntrică a Bisericii, ca o pre­lungire a tainei În­trupării Domnului. În consecință, icoa­na este legată în chip intim de Evanghelie și de Liturghie; din acestea ea își trage ea seva. Reunim aici un triplu studiu: o teologie a icoanei îm­pre­u­nă cu istoria sa; o estetică a icoanei împreună cu structurile sale; și, în cele din urmă, o tehnică a icoanei împreună cu etapele sale. Această carte nu se dorește numai o prezentare teoretică a icoa­nei, ci și un instrument de lucru pentru iconografi și pentru toți cei care vor să picteze icoane. Mulți dintre contemporanii noștri sunt atrași de icoane, mulți dintre ei presimt în ele o bogăție pe care o doresc chiar catalogată, și tocmai pen­tru a-i ajuta să pășească în acest uni­vers de frumusețe și credință pro­pun acest studiu, care nu pretinde să fie mai mult decât un îndrumar sau o încerca­re destinată celui ce dorește să înțeleagă ce este icoana. Egon Sendler